Andrei Banuta Minune de femeie

În mod normal mă controlez perfect,
Știu ce vreau să spun ce vreau s-arăt,
Ce vreau să cer da’ cu tine,
Nu e la fel nu înțeleg,
Zici că mi-ai făcut ceva de mă pierd în fața ta,
Mă panichez că n-am văzut așa ceva în viața mea,
Deși am văzut la viața mea câte ceva oh, oh,
Vine-ncoa ce minune de femeie,
Urcă în mașina mea în noaptea asta, vreau să urle muzica,
Și fac cumva să te auzi tu mai tare ca ea duc iubirea noastră până la rangul de artă,
Să nu mă uiți vreodată în noaptea asta, vreau să urle muzica,
Și fac cumva să te auzi tu mai tare ca ea duc iubirea noastră până la rangul de artă,
Să nu mă uiți vreodată, bebe vrei să mă jur pe viața mea,
Ca să-nțelegi ceva că ce vreau eu cu tine,
Nu ține cât pe cer Luna cum să ți-o spun pe limba ta,
Ca să-nțelegi exact la ce fac referire,
Când îți spun “Frumoasa mea frumoasa mea,
Un termen de înlocuire singurul care mă ține sa nu-ți spun “iubire,
Oh, oh vine ziua-n care zic așa,
“Ce minune de femeie e femeia mea în noaptea asta, vreau să urle muzica,
Și fac cumva să te auzi tu mai tare ca ea duc iubirea noastră până la rangul de artă,
Să nu mă uiți vreodată în noaptea asta, vreau să urle muzica,
Și fac cumva să te auzi tu mai tare ca ea duc iubirea noastră până la rangul de artă,
Să nu mă uiți vreodată, bebe !